agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-09 | |
semnul curajului necugetat se arătase dansând în toate părțile cand
m-am minunat de netezimea scalpului tău m-am întrebat atunci dacă trebuie să fii unul de-ai omului spân, deocheat de frumos și păgân. nu aveam timp de nimic imaginile se turnau în cuvinte automat și chipurile blânde ale bătrânilor consumatori se topeau delirant în viziunile noastre setoase de eter care să îmbete, să mintă că cercul nu se știe privi, nu se știe forma dar se știe mușcând… eram cu toții bătrâni dacă vrei să știi aveam înțelepciunea ultimei ore gustoase din noapte și laptele pielii lor pătat cu riduri de mirare de scrum de banchetul întins cu grijă, feliat al frumoasei de foc care într-un final a încremenit buhăită cu ițele respirărilor noastre în mâini… erai atât de trist, de străin, încât mintea bolnavă a ochiului meu te-a pansat nu știam dacă o să mă doară sau nu dacă picioarele mele o să mai găsească pământ sau ulei de întins la bătături. nu tălpile mele aveau nevoie de suprafețe solide – imi spuneam tu animalul fugit erai prigonit, desfigurat… am căutat zile în șir arniciul din copilăria mea să-ți redau întremarea strălucirea plasticului lăsând în urmă lucruri, priviri umede priveliști apocaliptic-dulci de copaci somnoroși, plutind în sucuri roșietice și multe șoapte neatinse, nedomolite în foiala lor. erai tu căsăpitul și carnasierul feroce, ar mai fi avut cineva un alt loc atunci?! era târziu și eu continuam extenuant să pansez nu știu ce era lichidul care duhnea m-a amețit, m-a înecat, dar eu mi-am terminat treaba frumos (treaba de a te iubi nepotrivit, cu neputință de spus mai mult). povestea a fost curioasă în definitiv și bună de scos din buzunar în după-amiezele cu amintiri sau cu ploi delirante universul se chinuia. se vânzolea în grămăjoarele cu pietricele culese de noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate