agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 888 .



Blasfemie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Abraxas ]

2001-06-16  |     | 



BLASFEMIE


Cum să pot crede în infinit când totu-n lume piere
Iar al meu suflet chinuit prin spaima morții trece,
Când însuși Dumnezeu e un vis stupid, nălucă efemeră
Nu îmi rămâne decât să mă sinucid, sau să devin
himeră.
De nu voi fi fiind un biet nebun, ce altceva-mi rămâne de făcut
M-am săturat de tot ce-i bun, nu vreau o viață doar de împrumut,
Nu vreau să mai ființez iluzii, mai bine să hrănesc cu trupu-mi
Doar viermii cei hulpavi ce-abia așteaptă să se înfrupte din belșug,
Cu viața-mi cea săracă ce nu putut-am s-o trăiesc așa cum se cuvine
Și cine știe dacă nu așa-i cu mult mai bine.
Nu vreau să cred în viață, și strig în gura mare a mea
nemulțumire
Să se termine cu mulțimile de rând, cu proștii înmulțindu-se în neștire.
Ce Dumnezeu scârbavnic o fi având nevoie doar de oștiri supuse
De preoți ce proclamă ascultarea, de saltimbanci ce râd, dar nu pe-ascunse ?
Ba eu, umilul spectator, să mai declar că sunt chiar fericit
Că mi s-a dat răgazul să trăiesc printre lighioane,
Și să declar că-s singurul tâmpit, de nu voi crede totul
fără cercetare.
Să-mi vând și sufletul acelui idol care, pesemne s-a
scrântit, se pare
De prea multă iubire poate, de milă pentru cei săraci cu duhul, oare ?
Nu vreau să mă încred în falșii zei ai lumii, mai bine tainica însingurare
Să mă cuprindă pentru totdeauna, iar libertatea
fie-mi călăuză-n continuare.
Desigur, se va spune că-s credul, naiv, prostit de propriu-mi vis
Dar dacă singur visul este adevărul, cel mai presus de orice fire
Și nu-i chiar totul pe acest pământ doar crudă amăgire ?
Atunci chiar eu sunt Dumnezeu și tot ce este închipuire
Îmi aparține numai mie, singurul viu din întreaga omenire.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!