flori regurgitate de o matcă
straveche
veghează lunci bosumflate
de-cu-seară;
broboane de miere vâslesc
vâscos prin venele timpului
și timpanele vremii
țiuie a singurătate;

voiam să-mi asum lipsa de nevoi
dar m-am împiedicat de tine
la capătul zidurilor mele.