Nu voi urni cuvinte să-ți
spună, în noaptea asta cât
mi-a fost de greu, scurmând
prin cer, orfan, să nu descopăr
în colbul mort, picior de
Dumnezeu.

Nu mi-e ușor s-acopăr
mizeria-n slipire; de
înlături orizontul în dosul
lui e gol! Și azi în van
vrea Cerul în ape să respire,
n-am lacrimi să mai umplu,
oceanele ce mor!

Voi mai opri o zi lumina
să se spele și verdele
pădurii să se preschimbe-n
gri! Trezește-te și umblă,
secunda e târzie și lumea
mai e lume, în mine,
doar o zi!