parcă mi-o rup din carne
cuvânt cu cuvânt poezia
bubă rea de care nu scap
prin chirurgii profane

fiecare vers un chist
cu viata sa proprie
umplu lumea de răni purpurii
și de sânge violet

sunt bolnav de moarte
chinuit de o mie de vieți încoace
și nu pot închide ochii
până nu voi știi de ce

acolo unde smulg carne
crește alta nouă la loc