am fost doar stropi de poezie
intre atatea existente
ce isi cantau prezentul.
am parasit, o clipa doar,
orasul suspendat in vid
pentru tacere nascuta din chitara,
oare spre care radacini de fagacee
s-a ingropat pamantul?
poeziile s-au risipit
in dulce soarele de vara,
stateam noi oare la mormantul primaverii?
nu va speriati,
nu a murit intaia oara.
atatea nume,
cand se vor fi nascut?
atata vers pentru o biata lume
ce ne uita pe umbre de iubire,
nu s-a pierdut Gradina in ruine
cand am plecat?