(prima noapte)

parcă s-ar auzi niște voci
fără chip,
șoptind o rugăciune
sau vreun blestem.
și iată
toporul înfipt în supra-
fața tremurândă a unei ape.
și apa urcând în sus,
ușor precum un fum.
și flori,
apropiindu-se pe rând de un copil
și aplecându-se,
încearcă să-l miroase.
păcat,
nu le-a plăcut.
dealtfel l-ar fi zmuls
din leagăn
vreuna,
să și-l prindă -n piept.
iar pe perete
a mai murit un ceas,
făcînd stop cardiac.
și tristă copila
îmbracă-dezbracă
o păpușă,
căutându-i parcă
răni nevăzute
pe piept, la glezne,
în palme,
ca o mică
Sfântă Fecioară Marie
cu
pruncul său...


( a doua noapte )

o armată de litere negre
parcă pășesc pe câmpul de luptă alb
al foii,
cucerind noi teritorii,
lăsând în urma lor
monștri nemaivăzuți,
ființe
fără piele și fără oase,
și fără vreun chip anume,
înfruptându-se din propria lor carne
și din propriile măruntaie.
unele
mai puțin hidoase
se numeau:
Șarpele-cu-Aripi,
Găina-cu-Cap-de-Câine,
Omul-Topit-în-Propria-Băltoacă,
Copilul-fară-Cap și
Soldatul-cu-Ochi-de-Lup.
toate șoptesc ceva,
vreo rugăciune
sau vreun blestem:
Doamne,să nu ne spui vreodată
a ce miroase pruncul,
femeea a ce miroase
și bărbatul,
a ce miroase pericolul
și moartea.
nu lăsa, Doamne
să crească cimitire
de jucării
și gunoiști
de case...


( a treia noapte )

Două voci se aud șoptind:
„cine dintre noi este cine ?
tu - un demon alb sau..."
„sau tu - un înger negru ?"
și s-a lăsat liniște.
doar undeva crescu
un munte de lumină
și un Cal Albastru
cu plete de foc
alerga în cercuri
pe inelele lui Saturn.
mingile planetelor
săreau in calea lui.
câte un nor își purta picioarele
pe pământ.
din când în când
câte o rază
ciugulea din palma
unui înger
lacrimile Fecioarei...
atât de departe totul
de-ntâia noapte!
și doar uneori
niște voci se aud parcă,
șoptind vreo rugă
sau vreun blestem.