haideti la Muntele din Groapa
spre a gasi intelepciunea,
adevarul ce i-a fost furat
lui Adam,
daruit doar oamenilor in cadere
cu neinvinsa convingere
ca le va fi inutil;
sa ne ingropam
spre varful Muntelui
tot mai jos, tot mai jos,
spre culme
cautand metafora delicata
a unui lucru brutal
sa facem din noapte, noapte
din zi, zi
apoi sa ne lasam urma
notand numarul de zbateri
pe minutul de existenta,
zbateri masurate
cu un imunometru masluit
din dorinta de a trai.
ne vom darui unii altora
pietre de la Muntele din Groapa
dar mi-e teama
ca nu cumva cultura noastra,
profilata pe suveniruri,
sa duca Muntele
piatra cu piatra, gand cu gand,
intr-un loc atat de nefiresc lui,
departe de Groapa.
si ce va face atunci Muntele
daca i se va lua locul firesc
fara vreun motiv anume?
cu ce va fi atunci umpluta Groapa
daca nu cu suflete moarte
dublate de adevaruri relative
si raspunsuri ce incep cu “depinde”.