Uită-te un pic înapoi,
îmi tot șuieră un gând hoinar,
hai, uită-te, așaa,
privirea nu-ți va mai scăpăta fulgere
sub soare

hai, cufundă-te în adâcurile luminii
ce curge și tot curge
neoprită
țâșnind șerpuitoare din rădăcini

hai, primește acest nimb
că astăzi ești cu două cărți mai înțeleaptă
decât ieri,
pune-ți și aripile astea de foc,
moștenire de la Phoenix,
să plutești cu ele,
să deschizi ochii orbului căutător
în întuneric
și să mai zăbovești
în sufletul lui întristat
de-atâta rătăcire
în zadar...

hai!...