furate, simtaminte rumene imi zac in poala,
peste capul tau palid si amortit
cu ochii de-acum orbi...
in lenea ultimilor somni albastri
ce ne-au incercuit de cateva ori, si-apoi si-au luat zborul,
traim mai spre seara
pe-o scara ce urca-ntre ape si coboara,
mereu, inspre nori.

ma-mbatraneste ocheada ascutita
ce mi-o azvarle copacul din vis,
aplecat asupra mea, sa ma culeaga,
si, demoralizat de fructele-mi coapte,
repezindu-si degetele naravase spre ochii tai stangi
... acum orbi...

pana stinsa peste lebede surde si
cerul colbait in amintiri de prisos,
ma descarneaza-n miez de noapte,
prin ochii tai verzi
... acum orbi...
ce cumpanesc stoluri necalatoare de cuvinte
private de sensuri.