Tarzii regrete cu anii vii pe sfarsite.
Retrospective-n glorii,pasi uitati
sub mistuiri de foc,idei jelite,
politici-nepolitici si ultimi frati.

Mai mult e scrum ,in aer si in suflet,
ineaca prevazute piedici orice vis;
un biet fachir mai cere de sete un tichet,
o alinare straveche ne este -n paradis.

Din ce a fost odata prezent este sfarsitul,
din ce va fi,ramane numai groaza;
in milenare chinuri unde ne e gresitul?
De ce dispare infinitul si ne ramane oaza?

Pe-un petec de verdeata
doi copii in genunchi,
cu lacrima stramosilor in ochi
soptesc: Inger,ingerasul meu
ce mi te-a dat Dumnezeu,
totdeauna fi cu mine
si ma-nvata sa fac bine.