nu ajunseseră încă la inimă

din sânge polarizau sentimente
eu țineam ancore pentru alte culori
mărșăluind zilnic un pas aproape sintetic
și alegeam scării de griuri trepte,

scriseseră numele tău, despre teiubesc și alte semne

prin desprinderile pielii îndesam cuvinte
rămânea o parte a lor în afară –
colțuri din care se întindea o matrice –
tu potriveai o formă geometrică superioară,

încercaseră o axiologie a sentimentelor

mă surprindea existența sferică a unor fioruri
gesturile traversau perioada fractalică
la poezie doar o mutație punctiformă
iubirile rămâneau în cuantică

semnele cu plus și în semnele cu minus

nu știai niciodată cum se sfârșește în scrisul
atunci lucrurile deveneau sferice
visam încă mâinile tale conturând lumea

tu mărgineai cuvintele noastre prin trepte