Ieri seara, dupa cina
plictisita de-atata fericire
de rutina
m-ai cumparat, iubito
pe-o poala peticita de lumina

Nu stiu de pretu-i buna sau rau
si chiar nu vreau sa stiu
ma jur pe bunul Dumnezeu

Eram al meu
eram stapan pe mine
ma impacam cu mine bine
uneori
painea mi-o castigam
ca fiecare
eram si sunt pastor de nori
si mai spalam si ploaia pe spinare
alteori

Acuma sunt al tau, iubito
dar m-ai uitat intr-un sertar
cu gratii intarsiate din fildes si stejar
strunjite de un celebru ebenist
impart destinul inutil si trist
cu alte zeci si sute de bricege
nu stiu din mine ce se va alege

Se zice ca
astepti sa prinzi un pret mai mare
sau sa ma schimbi pe-un cos de rufe
din nuiele rare

Eu stau inchis ca melodia-n note
intre atatea surate poliglote
ca ibrisimul arestat in papiota
timpul isi pierde timpul
si nu-ntelege nici-o iota

Eu stau si sunt si-astept
aceeasi plictiseala zarafa
sa iti sarute gropita de sub ceafa
si-ncoronand aceeasi cina
sa te indemne iar la joaca
de-a precupeata de lumina, iubito
fosta mea regina