Inteleptul supraindragostit

(culeasa din popor)
Lui Samuila, rapsod popular modern si anonim


cata dificila decizie,
sa o ia pe frumoasa iubita de nevasta,
se gandi inteleptul, sau sa nu o ia,
cine ii da lui cantarul pentru a sti
daca e chiar o iubire sau un fals

si atunci cu simpla intelepciune
porni sa-si faca niste probe dure
pe care nu era sigur ca le va trece
dar cum altfel sa decida?

prima proba , ca in poveste:
isi pandi iubita si cand mandra
trecea pe carare ii puse piedica
cazand sarmana cat-colo, julita la coate
si plina de praf plangea si se scutura
lovindu-si picioarele frumoase

el, nemernicul, o admira din tufe
si nu vedea decat frumusetea ei
care il termina inca si mai tare,
proba fiindu-i fara folos

atunci de furie si neputinta, iesi hotarat
spre fantana, scose o galeata de apa
si ca un varf al intelepciunii se napusti
si arunca apa rece pe trupul iubitei

plansul si mai mare si parul murdar,
blond si ud si frumos serpuind pe umeri
il faceau orb, si privirile lui disperate
nu se puteau dezlipi de trupul pe care
panza devenind transparenta lasa sa se vada
minunea-minunilor, dorul lui si visul lui
permanent, locul minunat dintre coapse.

atunci inteleptul fugi in pustiu
nestiind de ce iubea si cum iubea atata
si nu afla niciodata daca o iubea sau nu
pe fiinta aceea blonda, si dupa o vreme,
in ciuda a atata intelepciune,o lua de sotie.