agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-03 | |
Aievea în vis chipul tău îmi răsare
Ca veșnicele valuri din veșnica mare Și astăzi el mă bucură în suflet Cu-albastrul cerului intens și cuget. Îngân o mie de cuvinte fără sens Iubind azi a ta amintire, ce e vers. Și de mi-e dor de tine acuma La mare privesc, prin valuri, spuma. Corăbii multe trec în depărtare Firava ta voce îmi pare alintare. Și mă gândesc că undeva pe-un țărm M-aștepți să vin, privind același cer. ............................................ Într-o clipită a mea viață devine val Și arunc în ocean al meu suflet banal În adâncuri mă pierd înotând Trecând zile, eu urmând al meu gând. La fiecare țărm ce-mi iese în cale Mă opresc și te caut cu privirea în zare. Dar e pustiu. Pe plajă doar nisip Înapoi în mare pier și alunec grăbit. De stânci mă lovesc cu viteză nebună O mie de fire de apă, o mie s-adună Lovească în mine și trăznet și fulger Aievea voi merge înspre tine, tu, înger. Gălăgioasă furtuna mă zbate vremelnic Eu nu simt, n-aud, ci-mi pare chiar feeric. La tine și acum mai visez trecător A ta amintire umple din nou al meu dor. Cu soarele aspru deasupra capului Pururi tot străbat lungimea orizontului. Sperând că odată pe-un țărm te-oi vedea Acolo a mea viață din val va fi iar stea. ............................................ O lună tot trece, cu ziuă și noapte Cu lumină și întuneric, cu culori voalate. Când deodată te simt mai aproape Al timpului glas îngheață cu toate. Acolo în depărtare pe țărm eu privesc Și văd pe cea, pe care încă o iubesc. Al ei chip fermecător apare tot mai clar În lumina lunii ea suspină atât de amar. Când la picioarele ei opresc al meu val Ea-mi simte căldura sufletului pe mal. Dar nu mă vede și se uită-mprejur Nu-i vine a crede și-i pare un vis sur. Și al meu trup dintr-odată apare din apă Mă ridic alene, încet și o privesc îndată. Tresare și uimită de-al meu chip spune... "Ești chiar tu?"... Ca o șoaptă fu’ al ei glas Spre ea un pas am făcut și am luat-o de braț I-am spus de-al meu vis ce până-acum L-am trăit zi și noapte în al meu drum. Am luat-o în brațe și-am strâns-o aproape A ei inima bătea intens printre șoapte. Și-mi zâmbea fermecător, mă săruta cu amor În ale mele brațe se pierdea până-n zori. Am stat așa zile-ntregi pe-același mal Povestindu-i viața mea. Un călător val! 2 iulie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate