Mi-e dor sa te aduca dorul,
cu pasul pe care calatorul
il face catre tainicul izvor,
sau spre floarea din pridvor.

Mi-e dor sa-mi aduci un vis,
in valul imbratisarii din abis,
sa vedem umbrele cum pier,
dorind sa aiba o poarta-n cer.

Mi-e dor de zambetul tau plin
si lacrima mirata eu sa ti-o alin,
prin cuvintele dulci care le vrei
soptite la ureche,ca doi cercei.

Mi-e dor sa rostesc doar o data,
printr-o vorba inca neinventata,
taina unui vis,care nu-l pot uita;
nu vreau sa fiu o fila-n viata ta.

Mi-e dor de ale tale vii porunci.
Nu sunt scrisoarea care o arunci.
Acum tresar cand suna telefonul,
dar nu esti tu;era doar tonul.