La început nu era nici el, nici ea,
Era doar o veșnică beznă,
Și o mare eternă între el și ea.
Apoi treptat a dispărut și bezna și marea
Și a apărut un el, dar nu o ea.
Þărâna i-a fost mama,
Iar tatăl i-a fost apa.
Din țărână și apă Dumnezeu a plămădit un el.
Era frumos pământul fără beznă,
Dar singur se simțea acest el,
Creat din țărână și apă,
Avea mare nevoie de o ea.
Din țărâna coastă
Și sângele apă
Dumnezeu le-a rupt din el spre a o crea pe ea.
Abia acuma era și el și ea.
Dar iată ispita adusă de șarpe
Un măr...
Cine oare o va lua?
El sau ea?
Ea luă mărul și el după ea.
Nu contează ordinea,
Ci faptul că și el și ea
Au căzut pradă ispitei aduse de șarpe.
Era frumos pământul cu el și ea,
Dar acum partea de măr înghițită de el deveni Adam,
Iar celaltă parte din ea deveni Eva.
La început nu era nici el, nici ea,
Pentru ca în final sa fie și Adam și Eva.