Imperfecte
trupurile noastre
stau sa dispara
sub linia
orizontului...
Fac un nod in coltul zilei
un nod
cu o iubire
-floare aplecata alb
spre poarta rugaciunii-
Si ce bine pot, Doamne,
sa pun totul
la umbra gandurilor
scrijelind
din cand in cand
cu gheara timpului
vesniciile
ce sangereaza
pret de cateva
iubiri
Rostul vietii se rostogoleste
lenes
mai departe
cu o bataie de aripa
iar noi
ne nastem in fiecare zi
altii
invatand mereu
viata, iubirea, rugaciunea.