Mai spune-mi o poveste.
Cu ele, cuvintele de tine inventate
cu personaje rupestre,
Haide, mai adaoga o poveste
siragului lung de o mila
insirat pe manuscrise, mii de manuscrise
prinse intre coperti transparente
incercand a surprinde in fasa
nenascuta idila,
dintre o ea si un el, mereu asa,
o ea si un el. O ea, un fel de alt fel,
cu un zambet legand intre ele
bucata stanga de cea dreapta de cer,
Si un el, ready to come to the rescue
on a white horse with a shinning armour
ready to die for...

Mai spune-mi o poveste
in care pana la urma ei scapa,
Traind, traind pana la adanci batranete,
fericiti foarte si doar cu
pamant, foc, aer, iubire si apa...
In care ea il iubeste pe el si el pe ea.
Nebuneste. In care...
timpul se opreste cat pentru ca ea,
iubirea lor sa devin tablou. Poveste...
Si noi sa ne holbam, ca
printr-un abstract hublou, (cuvintele tale)
din vreme in vreme, din atunci in acum
ca si cum ar fi fost, sau chiar este.