Un vant ma loveste peste ceafa
Eu il ignor, gandindu-ma la stele
Si tot privesc spre cer,
Spre luna statatoare
Si ca prin vraja-apare
Si steaua cazatoare.
O urmaresc, atent,
Si-mi pun si o dorinta...
O modelez, o-analizez,
Ca in final sa-mi iasa.
E vorba de un vis mai vechi
De-o tanara craiasa.
Si parca luna ma priveste-n ochi,
Si parca imi raspunde:
De n-as fi stea, baiatul meu,
De lume mi-ar fi frica
De sentimente, de copii,
De-o pensie prea mica.
Ma uit la ea, o memorez
Sa stiu ca ei ma adresez
Si stau putin sa ma gandesc
Privind-o 'ntins pe iarba...
Si o privesc, zambind usor,
Si-ncep s-o strig incetisor:
...de n-ai fi stea, o... luna mea,
Eu imediat ti-as arata
Ce facem noi cand esti plecata,
Si-ai intelege de indata
Aceasta viata minunata.
Luna-ntelese si tacu.
Expresia ii disparu.
Eu o privesc in continuare,
Si ii admir a sa grandoare.
Si-ntr-un tarziu, de somnolenta,
Ma duc sa fac, in pat, prezenta.
Si-adorm lejer cu luna-n gand...
Dar iata ca un vechi amic
Renaste-n a mea minte
E acel vis, select, linistitor
Nuantat cu ceva nou, prevestitor
Si ma trezesc uimit
Ca visul nu-i acelasi.
Incerc apoi din nou s-adorm
Si-aproape reusesc...
Dar ma grabesc spre geam sa vad
Ca nu e visul ce-l gandesc
E mai real, mai plin de viata,
Afara-i tanara craiasa...
Dar iata ca n-o vad in ceata.
Ea este luna ! O cunosc
Dupa aspectul sau celest si vocea sa divina.
Dorinta mea s-a implinit
Am vrut ca ea sa vina.
Ea ma priveste si-mi vorbeste:
O viata am, si-o zi mi-o pot petrece aici
Tu m-ai chemat, eu am venit
Dar cerul vi s-a innegrit
Am coborat din cer pentru a fi cu tine
Sa inteleg cum este sa fii om
Pe-acest taram des luminat de soare.
Invata-ma, de stii ceva, din viata ta...
O zi voi sta, iar maine voi pleca.
Ma uit, in ochii ei pierdut,
Si merg in nestiinta...
Si ma uimeste tot ce vad
In aceasta fiinta...
Pe ea o stiu de mii de ani
Dar nu am mai vazut-o
E tot asa cum a mai fost
Si cum pe veci va fi...
Ma plimb cu ea, tinandu-ne de mana
Si merg cu pas marunt, in ritmul ei...
Si coboram incet in vale,
Langa o apa statatoare.
Acolo se priveste in oglinda
Si-aude vorbe, ce parca o alinta
Ii spun in felul meu sa stea,
Si sa ramana doar a mea...
Ea se-ntrista, vazandu-ma pierdut
Si-mi spuse pe un ton acut...
Nu pot ramane-aici.
Ti-am explicat.
Nu te uita asa,
Si nu fi suparat.
Eu, egoist, o rog din nou sa stea
Nu-mi pot imagina s-o vad cu-altcineva
S-o vad langa o stea, sau un brav meteor
Mai bine sa orbesc, ca sa nu mor de dor!
Dar stau si reflectez...
E doar un satelit...
Nu vad de ce-as ramane
Eu vesnic amagit...
Si-mi vine mintea-n cap
Si-o iau pe luna-n brate
Ea ma saruta tandru,
Iar eu o dau la rate.
Se zbate ea sa-nnoate
Dar nu prea se descurca...
Auzi tu, satelit,
Sa-mi dea mie de furca!