ULTIMUL PARFUM

Trebuia sa stii mult mai multe…despre fiecare clipa cand respir despre fiecare secunda cand imi era teama; trebuia sa stii sa inveti felul in care traiesc. Cand ma sculam si geamurile luminate de lumina marii si a soarelui alb isi revarsau noua viata asupra mea,nu-ntelegem si traiam in continuare tot suparata-zgomot de valuri ma-mpresura si nu-ntelegeam ca TRAIESC.
Totul era perfect si totusi nu intelegem-de ce ?fiindca nu lasai sa-ti vad franturi din profil……ultimile poze mi le arsese-si noaptea trecute; ultimile ganduri in care te mai recunosteam mi le furases-si in vis ,cand ne-am strans de mana
…………………….
Pluteam de mult in haul propriului meu univers.
Demult ti-am spus cat ma agaseaza mirosul de iarba
taiata-ai privit ca o fiinta de 4 ani,
care a mai descoperit un secret din viata unei lumi de care de milenii statea rupt.
Scarile imi poarta acum viata spre mare-atat de departe si atat de aproape; cand nu mai e nimic pentru care sa traiesti te reintorci pe drumuri uscate in catune lipsite de scantei printe lucruri imprastiate si incerci sa desfaci paradisurile innegrite-pasesc in undele marii si-ncerc sa te refac din miile de povesti ale lumii care acum mi se inchina la picioare.
Cat de departe ai ajuns?
Ca eu sa pot
Sa traiesc
Din creatia durerii