Sunt mii de gânduri ce se contrazic
Si-mi bântuie-n nestire mintea
Eu cred că totusi sunt prea mic
Să mă înfrunte astfel realitatea.

Mi-e dor copil să fiu din nou
Si lumea să-mi fie aievea-n visuri
Să prind din urm-acel ecou
Ce tot mai surd mă cheamă din abisuri.

Acum când griji, necazuri mă lovesc
Puhoi de întristare mă inundă
Asa cum aprig se dezlăntuiesc
Stihii 'n-a mării linistită undă

Bărcuta mea de vise si de dor
Se clatină-n derivă sub al urii val
Cuprins mi-e sufletul de un fior
Al înfruntării soartei cu al ei amar.

Mi-e inima deschisă a iubi
Spre bunătate si un trai mai bun
Dar unde poti tu astăzi mai găsi
Sinceritate într-un vis nebun.

Cosmarul realitatii crude
Loveste nemilos, cu ură-n noi
Strigăm la ei, dar nimeni nu aude
În fond, noi am ales război.