de mult voiam să-ți scriu moșnege
dar mai mereu sunt beat,
nu am păreri de rău se pare
și m-am cam săturat!...
O raclă-aș vrea cu-a ta desagă
să îmi aduci curând
căci vântul morții-mi suflă-n ceafă
și sufăr tremurând!
Cu un pahar de vin în iarbă
dospesc idei senile,
cu grijă ziua-mi șterg din minte
iar nopțile-s sterile...
Te rog moșnege, poartă-ți pasul
pe unde nu ți-i voia,
adu-mi și-opaițul de la tata
plin cu ulei de soia;
căci numai flacăra gălbuie
îmi mai călește versul;
știu c-ai să vii bătrân strigoi,
ți-aud de-acuma mersul...
Te văd prin aburii beției
mai tânăr și mai bun,
ei bine, lumea-i paradisul
iar eu nu sunt nebun!