agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-12 | |
Plouă,
Copacii sunt negri și uzi, Și parcu-i pustiu. Doar eu stau pe-o bancă cu ochii închiși, Și-ascult cum o vioară plânge un cântec ce-l știu... Și plânge și azi, ca și ieri, suferinda vioară, divina simfonie amară a ploii turbate de vară... Și plouă, Copacii sunt negri și uzi, Și parcu-i pustiu. Pe lângă alee se scurge lichid impregnat cu pământ arămiu. Probabil că ploaia încearcă s-alunge din parc și țărâna. E dusă, fără voia ei, de apă țărâna, sărmana… - Pe vreme de secetă se știe că-i place să zacă -. Eu?… m-am întins pe bancă, și parcă începe să-mi placă, că plouă… plouă cum n-a mai plouat niciodată... Și plouă de rupe pământul, Copacii sunt negri și uzi, Și parcu-i pustiu. Se-aprind felinare, - Sclipiri de ochi de fiare murdare -, Se face târziu. Și-mi pare acum că-ntr-un singur cuvânt, Încape tot ce-a fost pe întregul pământ... dar nu pot să-mi dau seama dacă a fost ploaie, sau dac`a fost vînt... octombrie 17, 2002 Dric Ruen
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate