agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-05 | |
XXL
(parodie după Sunt tînăr, Doamnă de Mircea Dinescu) Sunt grasă, Doamne, spune-mi, că mă știi pe de rost, Cum să-mi astâmpăr foamea ce veșnic mă omoară Și ce minune-ai face s-arăt precum am fost, Când carnea-mi înflorește și dă pe dinafară? Sunt grasă, Doamne, morcovi și zeamă din compot Înghit plângându-mi soarta, atentă la baremuri, Dar bulgări de lumină dac-aș mânca și tot N-aș încăpea în pielea ce o purtam pe vremuri. Sunt grasă, Doamne, grasă, cu trupul generos Și vreau drept hrană lapte... și dulciuri... vreau friptură! Da-mi crește celulita pe coapse și pe dos Și-mi înfrânez iar pofta deși îmi plouă-n gură. Sunt grasă, Doamne, încă picioarele mă țin Chiar dacă se revarsă burtica peste fustă, La fitness mă duc zilnic, vreau corp de manechin Cu sâni mici și obraznici și talie îngustă. Sunt grasă, Doamne, grasă, de-aceea nu te cred, Orice mi-ai spune, foamea mă prinde iar în gheare, M-am resemnat cu soarta așa că mă reped Să prind un loc la masă. Sunt grasă! Vreau mâncare! =============================================== BECHERUL (parodie după Sunt tînăr, Doamnă de Mircea Dinescu) Becher sunt, Doamnă, vinul mă știe pe de rost că n-am pe nimeni care să-mi ceară socoteală, de frâie să mă țină în casă ca pe-un prost, să-mi fure dreptul sacru de-a merge la pileală. Becher sunt, Doamnă, veșnic îndrăgostit lulea, roșcate, blonde, brune le schimb ca pe izmene, nu am ratat vreuna ieșită-n calea mea că nestatornicia mi-e moștenită-n gene. Becher sunt, Doamnă, singur, bogat, frumos, titrat și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de fecioară să-mi crească mult... nivelul, să fiu mereu bărbat, să termin către ziuă ce-am început pe seară. Becher sunt, Doamnă, încă puterile mă țin, chiar de mă dor stomacul, ficatul și rărunchii, să mă ascund de rude, holtei să mă mențin, că vor să mă însoare bunicile și unchii. Becher sunt, Doamnă, sigur, nu pot să te refuz, te voi iubi la noapte, da’-n zori ca pe un câine te-oi alunga în stradă, să pleci cu-n troleibuz acasa. Cum? Motivul? Becher sunt... până mâine!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate