Pasesc pe strazile pustii
E mult pana cand ai sa vii
Si totusi, te simt aproape,
Chiar daca esti departe…

Nimic nu s-a schimbat in viata mea:
Acelasi romantic si visator drapel voi purta
Mereu indragostit fiind de cineva…
Insa acum, e vorba de Anca

Nu stiu cand ne-am cunoscut
Nu stiu cand am inceput
Dar stiu ca desi parea o nebunie
Dragostea noastra e inca vie

Nu stiu cate zile au trecut
Cate minute s-au scurs
Nu stiu cate zile am suferit
Iar cand eram cu tine, mereu m-am linistit

Adevaratele probleme nu au inceput
Dar imi este si teama de trecut
Nu stiu ce as mai putea face acum
Dar totusi… ma simt ca un scrum…

Nu neg, sunt fericit cu tine,
Si recunosc ca visez cum sunt cu tine
Stiu insa ca sentimentele nu au varsta
Stiu ca viata e… destul de scurta…
Dar daca dragostea ta m-a innebunit de tot,
Nu mai am zi linistita in care sa nu imi gasesc vreun rost

Eu stiu ca desi vor trece viscole si ploi
Chiar daca voi avea de infruntat o galeata cu noroi
Stiu ca dragostea adevarata nu moare niciodata
Stiu ca dragostea ta pentru mine va dainui viata toata

Mi-e greu sa neg ca m-am schimbat
Dar oricum, nu mai sunt acel baiat
Trist, ingandurat, plimbandu-se fara a se gandi ce face
Nu mai sunt acel baiat lipsit de viata si comunicare…

Imi este greu fara a sti ca sunt iubit
Dar mie mi se pare ca in par am albit
Ca desi nu mai am nici o sansa de a intineri
Sper ca tu in continuare ma vei iubi…

Peste ani si ani de zile
Cand voi revedea aceasta poezie
Imi voi aminti ca atunci o fata din Barlad m-a iubit
Iar eu am fost tare fericit!