Prin ochiuri colorate
lumina transformată
de jocul iluzoriu
pătrunde disipată.
In curcubeu de noapte
cristalele dau forme
luminii ancorate
în petele enorme.
Ca urme diluviene,
stârnite de regrete,
culorile se plimbă
fantastic pe perete.
E-o liniște în toate,
o apăsare sumbră
ca ochiul ce pândește
neliniștit din umbră.

Cu botul pus pe labe
-pe cel mai bun covor-
un tigru, dar din Bengal,
privește jocul lor,
când iată că o muscă,
probabil de pripas,
fără să-i vadă colții
i se-așeză pe nas.
Ah, ce-ar mai clămpăni-o,
dar nu mai are glas!
E mulțumit că totuși,
stăpânul său, Prefectul,
îl calcă dimineața
și-i mai încoardă pieptul.
De und’ să știe javra
-o blană în culori-
ce-n seamnă As de Treflă
și ora patru-n zori?!...

Acum e colonelul
stăpân pe vechiul dar,
că i-a ieșit pasența
și-un As din buzunar.