Ma plimb pe un coridor lung si-ntunecat
Respiratia mi s-a blocat
Ochii s-au incrucisat
Lacrimile s-au secat

Privesc neputincios in jurul meu
Incerc sa inteleg ce fac si unde sunt eu
Ma uit in oglinda si ma privesc…
As da orice sa nu mai gresesc

Incep sa realizez cu stupoare
Ca doar o viata fiecare om are
Incerc sa ma zbat, sa fug, dar obosesc
Lacrimile, disperarea si frica de moarte ma napadesc

Incep sa strig cat pot de tare
Incep sa plang dupa tineretea ce-mi moare
Si chiar daca nu mai sunt acelasi baiat
In interiorul meu nu m-am schimbat

Traiesc obsedat de imaginea celor din jur
Prieteni, colegi, tot ce-am avut
Insa acum, cand prieteniile s-au destramat
Cand lacrimile s-au uscat
Cand iubirile din tinerete le-am uitat
Cand dezamagiile din viata le-am spulberat
Cand tineretea mea a plecat
Abia atunci pot sa spun ca m-am schimbat

Singurul lucru ce-l regret si acum
E ca nu am stiut prieteni sa-mi adun
Insa acum, singur fiind, uitand de toate
Voi merge asa cum e firesc, mai departe

N-am stiut niciodata sa pastrez o fata langa mine
N-am stiut sa fac deosebirea intre rau si bine
N-am siut, sau poate n-am vrut sa mai incerc sa mai iubesc
Acum insa, lacrimile si durerea ma coplesesc…

Acum insa, viata s-a schimbat
Lacrimile s-au uscat
Noptile albe le-am uitat
Disperearea o am spulberat

Traiesc cu speranta, vesnica speranta
Ca ma va iubi si pe mine cineva in aceasta viata
Ca nu degeaba dragoste am cerut si nimic altceva,
Insa oare cine intelege dorinta mea?