Când te-am cunoscut în iarnă
Din cer cădeau mari fulgi de nea.
Pe părul tău ei s-așezau
Ca pe un pisc din vârf de munte.
D-atunci tu-mi luminezi doar mie calea
Și mă îndrumi spre raze lucii,
În timp ce eu mă-ndrept
Spre toamna-n care m-am trezit.
Tu nu doreai să stai doar lângă mine,
Ci eu, doar eu să fiu a ta,
Nu tu al meu, ci eu mereu a ta.