agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-19 | |
Alerg mereu, de cand ma stiu,
Vreau mereu primul sa fiu Alerg pe strazile intunecate lareg, alerg mai departe… Caut cu disperare O mica alinare Caut mereu ceea ce nu am avut Caut ceea ce poate candva, am pierdut Obsesia intuneruicului, a singuratatii Frica de viitor, chemarea libertatii Toate acestea se ascund in sufletul meu Si nimeni nu va sti cate lacrimi au curs pe obrazul meu As vrea sa pot sa inteleg de ce sunt asa As vrea sa pot sa inteleg ce e cu viata mea As vrea sa pot sa inteleg ce se petrece cu mine, As vrea sa stiu cand voi trai fara grija zilei de maine… Cate zile si nopti nu am putut dormi Cate ore in sir imi doream cu mine sa fi Acum insa anii au trecut, Glasul dragostei noastre s-a pierdut Daca as mai avea acea varsta a tineretii As face si mai multe peripetii Insa acum, cand usi de metal se inchid Alerg singur spre acel rece zid… Alerg mereu, pe acest coridor lung Si inainte sa mor as vrea sa ajung La zidul ce ma asteapta Sa scriu gandurile mele in piatra Nu mai pot privi inapoi, in trecut, Prieteniile si chefurile au disparut Lacrimile s-au transformat in apa Iar inima mea a incetat sa bata… Cat de frumos parea a fi in tinerete Zilele ce trec mereu te imbatraneste Si niciodata nu am sa mai pot scrie Adevarata poezie… Aceste randuri Nu-s decat ganduri Sunt sentimente si ganduri scrise Cand eu asta-mi dorisem… N-as mai putea sa scriu despre un rasarit de soare Dspre viata ce o ai in fata, despre dragoste, N-as mai sti sa scriu nici despre natura ce candva ma fascina Nici despre zilele ce vor urma… Acum nu mai incape sa mai scriu Despre bucurie, despre fericirea mea Acum scriu doar tot ce stiu Ca simt si nimeni nu ma va mai condamna… Mereu voi avea in gand o obsedanta intrebare: Am iubit eu pe cineva vreodata, oare? As vrea sa stiu cine stie ce parere are Inainte de a privi spre grabita mea plecare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate