"Labirintul își țese uneori
cămașă din fibre lichide,
dipoli orbi și sărați
așternuți ca o punte
mânată de vânt
între țărmuri vegetale
mai vechi sau mai noi.
De câte ori nu am aspirat
cu nesaț, diminețile,
apropiindu-mă alunecos
de soarele înrămat din fereastră!
De câte ori...
Dar acum, iată,
privesc deja spre cufărul cu vise
din cabina mea de la clasa întâi,
îi văd legănarea ușoară
și simt freamătul nopții
de dinaintea marilor plecări.
Și zâmbesc...
Este surâsul unui iceberg
ce vinde bilete de lux
la un spectacol titanic
cu locuri spre loja
marilor străfunduri...din noi.
Un singur pas,
unul singur,
ar fi trebuit să zbor..."
-Hait!
-Hopa jos!
S-a făcut târziu!