Nu te-am chemat idee tainuita,
dar m-ai trezit sub lacrima privita
a pasilor uitati in zarea care vine,
sub visele ce par mereu sa se incline.

M-ai invatat sa vad piscul din vale
si bucuria mamei sa o am in cale,
iar setea ce-o alung langa izvor de neam,
sa-mi fie rugaciune si-a inimii balsam.

Ai vrut s-avem cu totii intelesul
cararilor care ne umplu sensul ,
sa ne atinga o singura dreptate,
sa nu ajunga jalea in doruri si etate.

Mi-ai dovedit ca n-am cladit o scoala
care sa ne alunge a spiritului boala;
sa stim sa cautam in bezna ratacita.
Trezeste-ne te rog idee tainuita.