Suflete dulce și frumos, cu inima curată,
De ce-ai venit la mine când eu eram uitată?
De ce-mi spui vorbe dulci doar ca să mă alinți?
Chiar dacă-mi faci un bine, nu e frumos să minți!

Ș-apoi te văd prădat de-un ager sentiment,
Îmi spui zâmbind ușor "Nimic nu-i permanent.."
Și ți-am citit in ochii mai limpezi decât marea:
"Nu pot trai in lume că-i cruntă supărarea!"

Mă-mbrățișezi cu forță și imi vorbești duios,
Dar mie mi se pare că-i tot mai dureros,
Să stau aici cu tine să-mi spui doar vorbe dulci
Să fi cu mine azi si mâine să te duci...

Și ce folos mai are iubirea-așa profundă?
Că totul va dispare și v-a rămâne-o umbră;
A unui suflet blând ce l-am dorit mereu,
..dar am numai o viață să fie doar al meu...