agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-29 | |
Adio lume, eu mă duc,
Mă duc să-mi găsesc vântul Să simt cum frunzele de toamnă Îmi mângâie mormântul S-aștept să-mi crească spini din cruce Ca niște sâni de viață, Să curg cu laptele cel dulce Ființa mea de fiară. Nu plânge lume, eu mă duc, Acum mi-am găsit ștreangul, M-am agățat în părul alb Ce pânză de păianjen! Mi s-a-ncurcat lin printre vintre Ca un copil din flori Ce-i crește-al doilea dinte Și-a râs cum râde o bătrână Ce-i cresc în palme câlți de lână Și-o gâdilă o-nțepătură de bob de sânge, De tăcere, furnicând-o-n colțul firii Ziua morții, ziua vieții. Și-ascultă lume, eu mă duc, Curg râuri, apele-n spume Se gem, se strigă, se sparg și se-ncurcă În limba clopotului surd Ce cântă amăgit lumina Cum pâlpâia în vechiul felinar Plângând cu jale de amar, apele-n spume, Azi mă duc, lume. Adio lume, nu-ți vărsa din suflet Nu plânge făr' de vaiet, Groapa m-așteaptă, suspină, mă iartă, Pământul transpiră și iarba mi se-nchină. Azi m-a născut tăcerea și până mâine mor, Nu-mi tremură durerea tăcerii din cavou. Ce drum de lumi nebune! Eu azi mă duc, dar până mâine!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate