Să-mi împlinesc, prin a-l sfârși, destinul…



Trăiți voi, nedefinite porți de vise calde ce umbresc infinitul,
Eu vreau să simt frigul abisului, să fiu la fel de nepătruns și rece;
Desprins în nesfârșite fragmente în mișcare, să mă cufund în pace,
Fără a gândi, singur cu sufletu-mi, să regăsesc în mine divinul,

Să caut, iar de nu-l pot cunoaște, să devin eu însumi necunoscutul,
Să mă rătăcesc în senzații ce mă vor domina o eternitate,
Cu-n efort suprem, dar fără chiar să simt, să trec adâncul ce mă desparte
De el și, ne-nfricoșat de moarte, să-mi împlinesc, prin a-l sfârși, destinul…