E târziu și petrecerea abia a început;
uite - bucățile de sticlă fumurie sunt
piese de joc (e de fapt un puzzle) de
diverse forme și mărimi-
-trebuie să formezi "suflet" cu
bucățile de material de privit
eclipsa (daca o ai) și gata:
te subtilizezi, evadezi, dispari,
te disipezi din pustiul de gheață
(ca din împărăția Crăiesei Zăpezilor),
cu fantome de lebede albastre,
pâlpâind în flash-uri în lumina adâncă.
Cum? E târziu! Și petrecerea abia a început?
Înc-o dată se rotește totul - e un vals
al bucăților de gheață
ce fug mereu - a sta pe loc
e o formalitate - sclipesc
mereu în lumină - vârtejul
interiorului tău în exteriorul tău,
ca niște organe interne plutind
în jurul tău după un ritual
de mumificare - se ciocnesc
în ropot, sar scântei
prin fumuriile fantome de lebede albastre
ce trec prin lumina de ceață
ca niște bărcuțe ce taie apa,
de parcă ar supraveghea-o derutate,
fantomele de lebede albastre -
- gardieni suavi ai luminii filate de ceață;
trebuie să le prinzi - frânturile de gheață -
să faci suflet,
căci e târziu, și petrecerea cu tine
și toți ceilalți din tine
abia a început.
31 martie 2003