Ascult cum trece timpul prin maduva padurii
Gemând sub gerul ce coboara
Si astfel scrie siesi marturii
Din suferinta anilor ce-l împovara

Durerea face sa ne nastem,
Tot ea ne cheama a muri,
Iar viata-ne cui o încredem?
Tot ei asa cum e din veacuri.

Stapân pe tot ce e si ce a fost
Din nefiinta izvoraste viata
Dar pâna-ncearca a-i da un rost
Cursu-i se taie ca un fir de ata

Si el curgând le vede toate
Cu ochi de geniu-ntroienit
Nu stie cum va mai razbate
Vremuri ce înca n-au venit

Si stând încremenit sub stele
Ma-ntreb nelamurit:"Cum oare-o fi
Daca vreodata obosit de vremuri rele
Timpul resemnat se va opri?"