Camera 11

Pluteste in aer inca miros de mosc si vin
In camera cu albe ziduri de hotel
Se-aude muzica-n surdina, un suspin
Cearsafu-i rece, neted, alb si el.

Umbre inca danseaza pe pereti indiscreti
Ar fi putut sa tina extazul pentru ei
Ei insa-l etaleaza mereu pentru drumeti
Cand urca la etajul doi cu pasii grei.

Camera 11, bantuita de umbre fara haine
La geamul ei doar, mai ploua si acum
Un dans extatic, lent si-ncarcat de taine
Mai bine calatorule, sa-ti vezi de drum!

Au varuit peretii, zadarnica-incercare
Danseaza umbrele mereu pe pereti
Au incercat a face chiar si-o exorcizare
Sa-i odihneasca iarasi, pe drumeti.

In hol strabate muzica si-acum
Doar camerista mai intra cand si cand
S-aeriseasca, de santal, vin si fum
Dar iese-ndata tulburata, lacrimand.

Intrebati, ospatarii, explica pretios
Cum c-ar fi fost acolo gazduit
Incognito, un cuplu atata de frumos
Ce zi si noapte s-au iubit.

Ieseau din camera de doua ori pe zi,
Mancau in graba si beau cate ceva
Si parca nu se saturau a se privi,
El o iubea nespus si ea il adora.

Acel hotel uitat si gol de obicei
E plin acum de oameni curiosi de fel
Si la receptie nu-s niciodata chei
Doar cheia 11 ramane mereu pe un inel.