Tu esti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită
către sfârsit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăus - mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.

Priveste în jos! Priveste-ndelung, dar să nu vorbim.
S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta-năltimei si până-n vale
îmbătrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.

E mult înapoi? Atâta e si de-acum înainte
cu toate că mult mai putin o să pară.
Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.
Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte.

Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăsi drumul
spre tărna si valea trădate-nmiit
pentr-un cer chemător si necucerit.