Plouă, plouă incet, mocănesc și trist,
Norii s-au adunat la șuetă pe câmpiile cerului
Și-și șușotesc unul altuia crâmpeie din viețile oamenilor,
Căci de sus, de-acolo, de unde sunt ei creați,
Ne văd, ne simt și ne-aud și apoi,
Apoi povestesc vântului care intr-un final,
Șuieră prin toate colțurile negândite și neumblate ale lumii,
Povestea noastra, povestea cu sfârșit muritor, povestea oamenilor.