M-ai privit așa cum numai eu,
Mirându-mă de mine iarăși,
Străin de mine, mă privesc.
Cu ochi întrebători îmi închipuiai
Făptura mea peste milenii.
Și privindu-mă cum numai eu
Străin de mine mă privesc,
Mi-ai arătat palmele,
Mi-ai arătat fruntea
Și rănile din ele.
Și inima-mi s-a strâns.

Purtând în tine făptura mea,
Tu i-ai luat rănile ce m-ar ucide acum.
Și mai înainte ca eu sa sufăr,
Tu mi-ai purtat destinul,
Ca eu atunci să nu fiu singur.

Din răni, noi ochi;
Din răni, noi simțiri;
Din răni, noi lumi.