SCANTEIA.

Invalmasite legi la margini de hotar,
ingroapa nemurirea ,mereu corectata
si urca alinarea pe margini de clestar,
ca o capcana pe lacrima brazdata.

De ce in noapte munti se naruiesc
si-n zori rasar culori in rapsodie?

Daca alungi pastelul din romanta
si deviezi cararea din speranta,
in tresaririle de zbucium ezitant,
fara farduri sub acoperis galant ;
atunci in amalgamul de imagini,
vei ameti cuvintele din pagini,
cu oarbele nimicuri impletite ,
de armonii in noapte napadite
si vei gasi raspuns la intrebare,
ca ai cautat scanteia in uitare.