mă-ntreb oare ochii
se-nchid alene în noapte,
când luna pe cer deschide
cercuri reci de lumină
și-apasă pe mare
valuri pe țărmuri,
când închid ochii
departe...
sub perne, o carte,
deschisă așterne
cuvinte negre pe foi
mutilate sub forța
ce-apasă
căci capul pe pernă
oboseala mi-l lasă...
cerneala uscată pătrunde
și fuge un vis
printre pat și perete,
se agață-n viteză,
se rupe și cade...
deschid ochii
departe...
și luna apasă pe mare
și valuri la țărmuri
așterne;

adorm cu capul pe carte

cuvinte negre înscrise
pe perne...