agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-18 | |
De o jumătate de oră îmi privesc unghiile de la mâini,
rup câte o bucată de pieliță, o analizez puțin, apoi o arunc. Nu trebuie să rămână nici o bucată de pieliță pe marginea unghiilor, mă enervează. Mă rog, dacă le rup prea tare, până la carne, mă doare după aceea. Trebuie să pun puțină salivă, să se vindece, sau spirt. De unde naiba iau eu acum niște spirt? Lasă. Pielea încheieturilor din mijlocul degetelor e pe uscate, deshidratata. Simt o mâncărime surdă, mai mult o „prezență” a unei senzații nedefinite de „dinainte să crape”, care mă scoate, gradual, din minți. Ca și cum ar râde pielea, pe mine, de mine. Strâng pumnul instinctiv, și degetele trosnesc sec repetat le trosnesc repetat, poate se opresc și nu mai trosnesc dar nu. ) Arătătorul îmi place să-l curăț cel mai mult. Trebuie să fii foarte concentrat, numai instinct. Mă calmează, deși după o vreme mă uit cruciș - dar lumea nu mai există decât în acest minuțios vârf de deget, căci am ajuns la o pieliță de perfecțiune ------------------------------------------------ „Mă băiete, lasă unghiile alea în pace, că nu-i frumos!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate