Iubirea, visează naivă la clipe
Ce din păcate sunt botezate

Trecătoare.
Cameleon înșelător, sentimentele,
Ca frunzele toamnei

Vor apune.

Când te țineam în palma gândului

Așa-mi spuneai
Încercând să mă lepăd

De tine.
Dar n-am putut !
Privirile tale, mângâind razleț orizonturi străine
Pământu-mi sfânt în cântece de dor

Sărută.

-Hai vino...
Unduindu-și durerile, șoptește mesteacanul.
-Nu, rămâi...
Răspunde

Teiul înflorind a primăvară
Să vin, să mai rămân?

-Rămâi, dar vino!
Îmi strig

Și ai venit tu,...
Pelerin

Al inimii mele!