Jonglând cu binele,jonglând cu răul

S-a rupt firul timpului în mine...și am rămas așa, suspendată în nemurire.
Credeam că sunt totul!...și eram...astăzi Hera,
manipulând orice suflare cu ură și dispreț,
mâine Kama, iubind fiecare moleculă
din giulgiul omenirii
până la detașare de firescul egoism.
Râdeam și plângeam,
răzbunam sau iertam,
jonglam cu binele și răul
știind că oricând pot să o iau de la capăt...ani,
veacuri, veșnicii...
Dar m-am plictisit
și atunci am încercat să-mi reînnod efemeritatea...
insă era prea târziu: murisem în mine de mult!