cade, trist, murind un înger
lâng’ alcovul plin de sfinți,
albi, prea-cuvioși cu toții,
toți cu barbă și cuminți



ochiii lui goliți de viață
intrinsec privesc icoana,
întuneric peste față,
sufletul pornește goana



albe aripi, trist, s-au frânt
provocând un zgomot sec,
pe-al lui chip pietrificat
întrebări mai triste trec



cade, trist, murind un înger
la icoane, trist, privind
lâng’ alcovul plin de sfinți
cade-un înger, trist, murind…