agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1059 .



Mărturisesc
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PaDaS ]

2000-11-14  |     | 



Mărturisesc

Sferă de incertitudini ce prin beznă plutești,
eu depășesc zările tale cerești,
ochii-mi închiși străpung noaptea neclară
și brațele strâng a vremii povară,
soarele pe care noaptea-l stinge
dor și pasiune ce mâine fuge !
Trăsnetul suna prin trestii si ghinde:
numai iubire, fără demoni si zei,
cuvinte obscure mi se plimbă-n minte
și-un gând nevăzut fuge fierbinte.
Ceva mai rămâne-n aduceri aminte,
dar tace: nu-i timp de cuvinte!
Când eu te ascult, dar nu aud nimic,
când eu te privesc făr'să văd împrejur,
când merg fără pas cât de mic,
când sufletul meu devine obscur
dragostea dispare, insa fără pieire.
Sa mă topesc? fie, dar ca să renasc,
să sfârșesc și să renasc din amintire
și-atunci voi cunoaște al iubirii hotar
cu sufletul viu; tu inima ce-asculți în mine,
rămâi credincioasă poruncii din tine.
Din amarul amintirii ,ce știu că doare
noi avem un zeu, Uitarea salvatoare!
Ea singură șterge lacrimile groase
si dorul feței tale fricoase.
În dragostea mea , nu-i dar si nici nu, decât noi
și sentimentele noastre -ale vieții grozave.
În somnu-mi amar dau sufletul nopții înapoi,
dar el încet coboară și-ncet se strâng agale,
simt noaptea cum fug gânduri la tine
și de-amintiri reci sunt clipele pline,
dar clipa aceea cumplită din hăul vremilor vine
o amintire prea nefericită de sufletele noastre s-aține
eu te-am întâlnit, iubire pierdută,
aproape, fidelă, n-ai chip și nici voci
precum nebunia, ce-i tot neștiută,
dar sufletu-mi îmbraci in dor.. si taci...
noi vom fugi spre țărmuri de mare
si dorul n-o să-l înfruntăm
gustând o dragoste ce crește și nu moare
n-o să mai plângem ,n-o să mai țipăm...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!