Mi-am descălțat sufletul de ploi
și l-am trimis să vadă
ce se mai face prin lume.
Am arendat un soare nou
și l-am rugat să-i proiecteze
umbra pe gard
ca să pot să-l strig
în caz că mor.
A plecat
au trecut clipe, zile, luni
dar nu s-a mai întors.
Acum îl chem mereu
dar nu vrea să mă audă.
Poate că a venit,
dar nu eram acasă și s-a supărat?
Îl aștept și mâine
cine știe, poate vine...