nu vad distanta dintre noi doi,
nu vad obiecte contondente sa ne separe,
nu vad mori de vant sa-mi fluture parul,
nu te vad arzand in flacari de somn...

ma vezi cat te vad?
e din cauza nervului meu optic,
mai roz azi, mai mort,
mai lat sau mai lung
impletit printre morti si cruci aldine...

rebel ma impletesc cu ochiul meu cel mort,
rebel te caut prin cuprins de carte ruginita
sa te iubesc, sa te urasc...imi e totuna
daca ma chemi sau ma renegi mereu,
daca ma scalzi cu plete langa sanul tau
sau ma astepti din timp si spatiu,-ntr-una...

sunt bleg si eu, si nervul meu,
si ochiul meu de catifea a obosit sa-ti planga:
te caut prin tramvaie, prin troleu,
te caut prin veceiele de langa-
doar te gasesc, doar ma scufund in tine,
doar ma-mpetesc cu mortii intr-un maine
la care n-as visa de nu mi-ai fi,
la care m-as ruga sa mai revii...

e timpul tarziu,
sunt limbile ceasului pline de rugina,
e dezmembrata o chitara-n usa mortii mele;
te simt in osul meu, in pelvis, mai grabita,
si nesperat mai trista sa iubesti...
eu n-as iubi o moarte adorminda
sau un raton cu scheme vechi de circ...

sunt prea tarziu eu insumi.
ma cheama spre casa cainii vagabonzi,
ma duc catre-o moarte care ma lasa
chiar in fata casei-
iubesc taxiul asta ca-i de morti,
si miroase-a dric
si-mi place cat de cat sa ma implic!

mai lasa-mi, mai lasa-ti,
mai iarta-mi, mai iarta-ti...